Povestea pisicutei Kate „Printesa”
Povestea pisicutei Kate a inceput in ziua in care mama a gasit-o dormind pe un morman de frunze, intr-o raza de soare ce topise zapada care cazuse prima data in iarna aceea din 2010. Deoarece a pus mana imediat pe ea si i s-a cuibarit in haina, mama a luat-o acasa cu gandul sa o duca la o doamna batrana; dar cand a ajuns acasa am descoperit ca nu stia sa manance si am fost nevoiti sa o hranim cu lapte din seringa.
La cateva clipe dupa aceea a vomitat viermisori, asa ca am fugit la un cabinet veterinar unde ni s-a spus ca este foarte mica si nu i se poate face tratament. A doua zi deja am aflat ca acest suflet foarte mic nu avea dinţi, insa avea viermişori intestinali, purici şi râie auriculară; si asa a ramas la noi! Trebuia sa ne tinem de tratamente, mai ales că am descoperit că avusese o răceală severă ce i-a afectat corzile vocale, astfel încât e practic mută.
Estimand varsta dupa aspectul ei, am decis ca data ei de nastere sa fie una frumoasa, de incepere a scolii – 15 septembrie 2010.
Firesc, numele ei este inspirat de evenimentul care se anunța atunci: nunta prințului cu Kate, dar veterinarul n-a trecut și ”prințesă” în carnet – dar știm noi că e prințesă, așa că nu mai conteză!
Avand deja papagali in casa, a fost o adevărată aventură cu pisica ce dormea în colivia lor sau pe colivie!
Ii place să privească vrăbiuțele pe care le hrănim pe pervaz și odată a și fugit după ele, pe schela ridicată pentru muncitorii ce placau blocul! Dealtfel ar dori mereu să evadeze din casă și mai fuge pe scara blocului și a reușit odată sa ajungă și afară, unde a rămas încolțită sub o mașină și abia au reușit să o scoată de acolo.
Are cele mai neobișnuite ascunzișuri în tot apartamentul, astfel încât cel puțin o dată pe săptămână se face o amplă acțiune de căutare a ei prin casă, pentru că este foarte “prințesă” și nu răspunde nici la ”pis-pis” și nici la numele ei, singura variantă la care mai răspunde fiind ”Uite, au venit cirip-cirip în geam”.
Are 11 locații ale ei în casă, adică cutii special amenajate cu pernuțe sau păturici, sub scaune, sub calorifer, pe balcoane etc. dar îi place să doarmă și în pat, cu capul pe pernă!
Adoră pungile de plastic în care intră singură să se joace și chiar trebuie să ne plimbăm cu ea într-o pungă prin casă până se plictisește singură, dar nouă ne convine deoarece e ușor s-o agățăm în cântar să știm ce spunem la veterinar pentru deparazitare.
Ne vânează picioarele, deoarece degetele cu șosete i se par niște intruși numai buni de joacă și îi place mașina de cusut, pe care o privește atent, încercând din când în când să oprească batirul de ață cu laba!
Bineinteles ca orice este bun de joacă (în special cutiile, gențile, sacoșele); numai cu șoricei de plastic sau alte jucării – nu!
Noi, cei din echipa Agroland, nu putem decat sa ii multumim pentru poveste doamnei Laura N., stapana lui Kate. Evident, pisicuta mai are un erou – este mama Laurei; cea care a gasit pe strada acest sufletel minunat.
Speram ca aceasta poveste frumoasa cu final fericit sa insipre cat mai multi oameni sa adopte un animal de companie; un gest enorm pentru niste suflete micute.
Ai salvat și tu un câine sau o pisică? Trimite-ne povestea ta!
Dacă și tu te numeri printre cei care au o poveste asemănătoare, te invităm să ne povestești mai multe. Scrie-ne la adresa [email protected] și trimite-ne câteva fotografii, alături de datele tale contact.
O dată pe săptămână, vom publica pe blogul Agroland o poveste care ne-a impresionat, și vom premia efortul tău de a salva un animal cu un sac de hrană pentru animale de companie.