Povestea lui Ralphy

Mă numesc Zorina Gaje, sunt din comuna Satulung, județul Maramureș.

Povestea iubirii față de animale începe de mică. Am iubit de când mă știu animalele, în special pisicile. Am 7 pisici și 2 cățele. Majoritatea salvate de pe stradă.

Fiecare are o poveste tristă, ca toate animalele care nu sunt dorite și sunt aruncate.

Dar astăzi mă voi referi la Ralphy, o cățelușă care cu privirea îți arată că te iubește și e recunoscătoare că a fost salvată.

Într-o zi de octombrie a anului 2012, am zărit un pui de câine, slab, mic, cu picioarele fracturate și într-o poziție anormală. Abia mergea pe marginea șanțului căutând un pic de mâncare și adăpost. Avea ochii triști, dar când ne-am întâlnit au început să-i sclipească… Ai mei s-au umezit și au început să-mi curgă lacrimi pe obraz. Mi-a rupt sufletul când am văzut cum se chinuia să meargă. Mi-am adus aminte de primii mei pași, pe care i-am făcut la vârsta de 7 ani. De ce la 7 ani? Din cauza unei probleme la inimă, medicii au fost nevoiți să-mi amputeze piciorul stâng când aveam doar 6 luni. La 7 ani am făcut primii pași cu o proteză grea și incomodă. Dar eram bucuroasă că pot merge. Am avut voință, vroiam să fiu independentă. Ca și Ralphy… a avut voință și a luptat. Am chemat-o la mine, am avut răbdare să vină, știind cum e să te miști cu greutate. A venit bucuroasă, ochii nu mai erau triști. Cred că a simțit la cine vine, și că va fi extrem de iubită. Așa și e. O iubesc enorm. A crescut, i-am dat vitamine și în timp picioarele i s-au îndreptat; dacă nu știi cum a fost, nu îți dai seama că a avut picioarele rupte. Medicul m-a întrebat dacă nu o să mă deranjeze defectul ei, că nu va merge și alerga ca toți ceilalți căței. NU, bineînțeles că nu m-ar fi deranjat. Chiar dacă rămânea cu acel defect, nu mi-ar fi fost rușine cu ea. Niciodată nu aș face așa ceva. E o cățelușă special, iar cu mine se comportă diferit în sensul că atunci când mă vede și vrea să o mângâi, se lasă în jos, parcă știe că am probleme cu piciorul; nu sare ca pe ceilalți membrii, cum sar de obicei de bucurie câinii pe stăpânii lor. E un exemplu de afecțiune, recunoștință, loialitate pentru mine. E foarte protectoare cu noi. E extrem de afectuoasă și iubitoare. Aceasta e povestea pe scurt a lui Ralphy. O lecție de viață, de putere de lupta, de voință, de recunoștință. Pe scurt, o poveste de iubire și loialitate!

About the Author: