Cazanul de Tuica

Home/Blog, Informaţii/Cazanul de Tuica

Cazanul de Tuica

Istoria distilarii cu alambicul (cazanul de tuica)

Distilarea se face cu ajutorul alambicului, denumire ce provine din limba araba – Al-ambiq – adică distilator sau. Mai cunoscuta este însa denumirea de cazan de rachiu sau de tuica.

Distilarea cu alambicul este o tehnica straveche, utilizata de chinezi înca cu 3.000 de ani i.Ch, ulterior fiind preluata de indieni, egipteni, greci și romani. Lichidul produs de toate aceste popoare, denumit mai tarziu alcool de catre arabi, era folosit în scopuri medicinale sau pentru productia de parfumuri. In secolul VI d.Ch, arabii au inceput invazia Europei, aducand cu ei si tehnica distilarii. Alchimistii si calugarii europeni au fost cei care au imbunatatit atat tehnica, cat si echipamentul de distilare.
Prima atestare documentara pe teritoriul Romaniei este din anul 1570 si face referire la fabricarea de ţuica în localitatea Turt (Satu Mare).

alambic-sec-19

Distilarea, pe scurt

  • Puneti in cazan decoctul, nu mai mult de 2/3 din capacitate.
  • Preparati din faina si apa o pastă fluidă cu care veti izola complet spaţiul din jurul capacului si al serpentinei, pentru a nu permite aburului sa iasa pe acolo, pierzand astfel din cantitatea de rachiu.
  • In primele 10-15 minute, focul de sub cazan poate fi mai tare, dar apoi se flacara trebuie micsorata, astfel incat decoctul sa fiarba incet, pentru a nu se tulbura distilatul si a nu grabi fierberea, fapt ce ar duce la pierderi de gust şi aroma. Pe teava racitorului trebuie sa curga un firicel de maxim 3 mm diametru.
  • La prima distilare se colecteaza totul pana la aparitia apei fara alcool si cu gust acru.
    Separarea se poate face la prima distilare doar daca se prefera un rachiu cu concentratie alcoolica slaba.
    De regula, separarea distilatului se face la a doua distilare.

Distilatul conţine 3 parti: prima parte – „fruntea”, apoi „mijlocul” şi „coada” sau „otca”. Coada mai este cunoscută si sub denumirea de „ulei de fuzel”. Distilatul bun este mijlocul. Fruntea reprezinta 2-2,5% din distilat, cu 70-72% alcool, insa contine o cantitate mare de alcool metilic, acetat de etil si aldehide, deci nu se consuma, fiind toxica.  Coada, numita si otca, este slaba, cu o concentratie alcoolica foarte mica si cu gust  acru. Mijlocul reprezinta 30-40% din distilat, si este partea buna.

 

Invechirea

Invechirea rachiului dureaza minim 6 luni si se face in butoaie de stejar, pentru o culoare galben-maronie; de dud, pentru galben închis; de cires, pentru galben-verzui.

Rachiul proaspat are un gust aspru, usor intepator. Prin invechire rachiul capata un gust placut, armonios, cu aroma fructului respectiv. Invechirea se poate face şsi in damigene din sticla.

About the Author: